“Lupta” dintre ceramică şi bachelită
ştechere, cuple, prize, multiprize, prelungitoare, etc
Probabil fiecare dintre noi s-a întâlnit cu situaţia în care într-un magazin un client să solicite foarte hotărât “o priză dintr-aia solidă, cu ceramică, că-mi trebuie pentru maşina de spălat”. În astfel de situaţii încercăm să convingem clientul să cumpere o priză de calitate care nu are ceramică, explicându-i că nu contează aşa tare materialul izolator, ci calitatea contactelor electrice. De multe ori primim şi replica clientului că n-a înnebunit să dea 22 de lei pe o priză Siemens sau Schneider când poate să ia una ceramică, solidă (!), cu numai 5 sau 8 lei. Astfel multe mgazine, din păcate recurg la compromisuri, din cauza unor astfel de clienţi şi se simt nevoiţi să se aprovizioneze şi cu prize de duzină (mai ieftine), că altfel risca să-şi piardă clienţii. Din păcate mulţi clienţi (alarmant ! chiar şi electricieni) nu au răbdarea necesară pentru a asculta recomandările personalului de specialitate privind avantajele utilizării prizelor din materiale speciale – bachelită, răşini.
Un electrician profesionist ar putea indica principalele avantaje ale echipamentelor electrice din bachelită – polimeri rezistenţi la foc (ştechere, prize, prelungitoare etc.):
- corpul prizei este rezistent, realizat dintr-un schelet metalic din oţel electrotehnic de bună calitate - are dimensiuni reduse, ocupând un spaţiu minim în doză şi permiţând astfel o aşezare comodă a conductoarelor în volumul relativ mic al dozei de aparat.
- toate părţile izolatoare sunt realizate dintr-o bachelită – polimeri rezistenţi la foc (răşină) rezistentă la şocuri, de asemenea de o calitate ridicată; folosirea acestei răşini la părţile superioare şi inferioare împreună cu armăturile din alamă dimensionate pentru a rezista la curenţi mari, duc la fiabilitate ridicată.
- lamelele de contact sunt realizate dintr-un aliaj care, chiar şi după aproape 40 de ani de exploatare (SIEMENS) continuă să arate foarte bine, fără urme de coroziune avansată, iar arcurile care menţin presiunea de contact pe bornele ştecherului sunt foarte robuste;
- bornele pentru racordarea conductoarelor sunt foarte “aerisite” şi sunt realizate astfel încât permit chiar şi legarea conductoarelor îndoite sub formă de “ochi”. În plus, bornele sunt vizibile şi accesibile după fixarea în doză a prizei, permiţând eventuale retuşuri de montaj.
- contacţii principali sunt astfel realizaţi încât şi la o încălzire puternică determinată de un consum ridicat de curent şi asigure un contact foarte bun cu fişa introdusă.
- rezistenţă la eforturile mecanice, electrice, termice care se produc în utilizarea normală.
- curent nominal de 16 A; rezistă până la 3600 W




Sintetizând cele expuse mai sus, se poate afirma că, în ciuda aspectului “proletar” al acestor prize (care sunt de fapt prize “Schuko” fabricate sub o licenţă germană), ele sunt de o calitate tehnică ireproşabilă.
Experienţa neplăcută în legatură cu aceste prize din ceramică este foarte bine descrisă în întâmplarea unui bun amic: “ajuns acasă mândru nevoie-mare de proaspetele mele achiziţii (prize cu ceramică), hotărât să termin o dată pentru totdeauna cu aspectul “cripto-comunist” al locuinţei mele. După ce am demontat vechile prize şi mă pregăteam să le montez pe cele noi, entuziasmul meu a dispărut brusc. În primul rând, am constatat că, pentru a avea acces la bornele de racord ale noilor prize, trebuia demontat capacul frontal, cu tot cu cele 4 gheare de fixare in doză care erau prinse de capac. Asta însemnă că, după strângerea conductoarelor la borne, acestea deveneau inaccesibile în momentul montării capacului în vederea introducerii prizei în doză, nepermiţând verificarea conexiunii după fixarea definitivă în doză. În al doilea rând, bornele de racord erau de fapt nişte bucşe paralelipipedice din alamă fixate de lamelele de contact prin nişte şuruburi fragile şi fără şaibe grower.
Conductoarele se introduceau în acele borne şi se strângeau cu vârful şurubului de fixare, existând un real pericol de secţionare a conductorului şi de slăbire în timp a presiunii de contact – generând fenomenul arcului electric, respectiv scurtcircuit şi câteodată chiar a incendiilor
(vezi video scurtcircuit). Bineînţeles, posibilitatea de a răsuci în “ochi” conductoarele în borna de racord era exclusă. Pe de altă parte, lamelele de contact erau nişte fâşii nenorocite din tablă subţire de alamă, fără niciun fel de piesă de arcuire pentru menţinerea presiunii de contact.
“Cireaşa de pe tort” a acestei mult laudatei si solicitate prize a fost corpul, realizat din cea mai ordinară ceramică posibilă, atât de “butucănoasă” încât a trebuit să-i forţez puţin intrarea în doză, ocazie cu care s-a fisurat (ceramica fiind un material casant). Astfel a luat sfârşit, chiar înainte de a începe, epopeea “modernizărilor ceramice” din locuinţa proprie”.
Au trecut 22 de ani de atunci şi, treptat, această înfiorătoare aparatură din ceramică ne-a invadat piaţa, magazinele, casele şi locurile de muncă. Din păcate, ea a fost (şi este încă) prezentată drept “foarte performantă”, (din pacate chiar si de catre unii aşa-zişi electricieni) astfel că tot românul s-a învăţat, atunci când merge la magazin să-şi cumpere o priză, un ştecher sau un prelungitor, să ceară: “Dom’le, să fie neapărat cu ceramică!”, solicitare susţinută de motivarea încălzirii, respectiv topirii prizei din bachelită.
Problemele de supraîncalzire si topire a prizei invocate de catre clienţi nu au nicio legatură cu corpul ceramic sau de plastic al acesteia, ci se datorează în exclusivitate celor 3 factori periculoşi, cauzatori de incendii:
- contactele imperfecte
- supraîncărcarea circuitului
- dimensionarea incorectă a elementelor de protecţie – siguranţe fuzibile sau automate.
La temperaturi excesive cele 2 materiale, ceramică şi plastic, se comportă complet diferit, în timp ce plasticul se topeste şi arde mocnit cu degajare de căldură şi fum, permiţând identificarea vizuală, olfactivă şi tactilă a componentei defecte, ceramica (în special cea de proastă calitate) poate crăpa (fiind casantă), distrugând corpul echipamentului electric şi mărind riscul unui scurt-circuit – situaţie întâlnită la prizele turceşti (El-Bi, Viko, „germanii” de la Merve, etc.)
În aceste condiţii, se pune pe bună dreptate întrebarea “ noi ce mai cumpărăm atunci ca să fim siguri că nu avem probleme”? La această întrebare legitimă echipa ELECTRIC CASA vă da câteva răspunsuri, sau mai bine-zis cateva recomandari bine argumentate :
Nu cumpăraţi niciodată prize, ştechere, întrerupătoare şi prelungitoare din magazine de tip “orice produs cu 6 sau 7 lei”, sau din magazine îndoielnice de tip ABC. Căutaţi magazine specializate în aparatură electrică, unde există şanse să găsiţi o gamă mai variată de aparataj din care să puteţi alege. Căutaţi personal de specialitate bine pregătit şi cu argumente tehnice întemeiate. Dacă aveţi şansa să daţi peste un magazin partener şi distribuitor al unor mărci de prestigiu, (SIEMENS, LEGRAND, SCHNEIDER etc) sigur veţi găsi acolo aparatură de calitate (bineînţeles nu la preţul de 7 lei bucata!).
Indiferent de magazinul în care intraţi, refuzaţi dacă vi se oferă aparataj cu ceramică.
Reţineţi că niciun producător de prestigiu nu foloseşte în prezent ceramica în aparatajul de interior, ci doar materiale compozite (bachelită – răşini – polimeri rezistenţi la foc).

expresia “ieftin şi bun” este utopică în orice împrejurare.
Dacă o priză costă sub 10 - 12 lei, nici măcar să nu vă uitaţi la ea. O statistică a IGSU arăta că 80% dintre incendiile produse la clădirile administrative şi rezidenţiale din România în ultimii 20 de ani au cauze de natură electrică.
Cine ştie, poate că o parte a acestui procent se datorează şi acestui “blestem al ceramicii”, de care se pare că nu reuşim să scăpăm.
Acestea fiind zise, echipa ELECTRIC CASA insistă să vă gândiţi la siguranţa familiilor şi caselor voastre şi nu la preţ sau la “ceramica solidă” atunci când cumpăraţi aparataj electric de interior.
